CONCREȚIÚNE s. f. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ◊ formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio) Vezi definitia »

pe mâini bune expr. în siguranță; care se bucură de o îngrijire bună. Vezi definitia »

PETIȚIÚNE s.f. v. petiție. Vezi definitia »

RADIOEMISIÚNE s. f. emisiune radiofonică. (< fr. radioémission) Vezi definitia »

PROLEGÓMENE s.n.pl. (Liv.) 1. Introducere succintă în problematica unei științe. 2. Parte introductivă a unei lucrări științifice care precedă expunerea propriu-zisă. [Cf. fr. prolégomènes, gr. prolegomena – lucruri spuse înainte]. Vezi definitia »