Definita cuvantului semantică
SEMÁNTICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificație; semantism. ◊ Semantica artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor folosite în limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele semnificate. ◊ Semantica generală = curent teoretic care cercetează limbile „naturale” din punct de vedere sociologic și pragmatic. [Gen. -cii. / < fr. sémantique, cf. gr. sema – semn].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu semantică
hríncă (hrínci), s. f. – (Mold.) Bucată de mămăligă. Rut. hrinka (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822). Vezi definitia »
seilătúră, seilătúri, s.f. (reg.) cusătură provizorie, cu împunsături rare; însăilătură, saiá, șular. Vezi definitia »
PESÁDĂ s. f. Mișcare a calului când se ridică pe picioarele dinapoi. – Din fr. pesade. Vezi definitia »
STRONGILÓZĂ, strongiloze, s. f. Boală a animalelor provocată de strongili, caracterizată prin inflamația organelor aparatului respirator și a celui digestiv. – Din fr. strongylose. Vezi definitia »
PENTAMORFÓZĂ s. f. (arte) metodă a dialecticii pentadice aplicată la muzică, arhitectură, sculptură, pictură și literatură. (< fr. peutamorphose) Vezi definitia »