chihiteálă s.f. (înv.) flăcăraie. Vezi definitia »

mólimă (mólime), s. f. – Epidemie, contagiune. – Mr. molimă. Ngr. μόλεμμα (Tiktin; Gáldi 211). – Der. molimos, adj. (contagios); molipsi, vb. (a contamina), din ngr. μολεύω, aorist μολέψω, cf. bg. molepsa (Conev 93), mr. mulipsire; molipseală, s. f. (comtaminare); molipsitor, adj. (contagios). Vezi definitia »

HOMOMORFÓZĂ s. f. 1. uniformitate morfogenetică. 2. regenerare a unui organ în forma inițială. (< fr. homomorphose) Vezi definitia »

CAIÁFĂ, caiafe, s. m. și f. Persoană fățarnică, ipocrită. ◊ (În expr.) A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul, a purta cu vorba. – Ngr. Kaiafa. Vezi definitia »

boroácă (boroáce), s. f. – Tumoare, umflătură. Lat. verruca (Densusianu, GS, VII, 175). Cuvînt rar pe care personal nu îl cunoaștem. Vezi definitia »