șoáldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie). Vezi definitia »

pângăritúră, pângăritúri, s.f. (reg.) 1. faptă urâtă. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune. 3. pângăriciune. Vezi definitia »

CAZEMÁTĂ s. f. 1. fortificație izolată servind ca amplasament de tragere, împotriva proiectilelor, bombelor etc.; buncăr. 2. compartiment blindat sub puntea navelor de linie, tunuri de calibru mijlociu. (< fr. casemate) Vezi definitia »

MOTONÁVĂ, motonave, s. f. Navă pusă în mișcare de o elice, de roti cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere internă. – Moto¹- + navă. Cf. it. motonave. Vezi definitia »

BRICHÉTĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările. – Fr. briquet. Vezi definitia »