CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia. Vezi definitia »

STUPÍNĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. – Stup + suf. -ină. Vezi definitia »

șátiă! interj. (reg.) cuvânt care exprimă satisfacția răutăcioasă. Vezi definitia »

PLASMOLÍZĂ s.f. (Biol.) Micșorare a volumului unei celule prin pierderea apei din țesutul vegetal viu pus într-o soluție concentrată. [< fr. plasmolyse, cf. gr. plasma – formație, lysis – distrugere]. Vezi definitia »

PARTURIÉNTĂ s. f. femeie care naște. (< fr. parturiente) Vezi definitia »