ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire, vioiciune. – Fr. animation (lat. lit. animatio, -onis). Vezi definitia »

SEMIARTICULÁȚIE s. f. articulație între două corpuri, care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. (< fr. semi-articulation) Vezi definitia »

DUPLICÁȚIE s.f. (Rar) Duplicare, dublare. [Gen. -iei. / cf. fr. duplication, lat. duplicatio]. Vezi definitia »

SIMETRÍE s.f. 1. Așezare, dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ♦ Armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. Proprietatea unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ♦ Proprietatea a două figuri de a se suprapune exact. [Gen. -iei. / cf. fr. symétrie, it. simmetria < lat., gr. symmetria < gr. syn – cu, metron – măsură]. Vezi definitia »

BIOTAXÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii. [Gen. -iei. / < fr. biotaxie, cf. gr. bios – viață, taxis – ordine]. Vezi definitia »