áer (áere), s. n. – 1. Văzduh. – 2. Aspect, înfățișare. – Mr., megl. aeru. În mr. și aera (‹ ngr. ἀέρας). Lat. āēr (Pușcariu 43; REW 240; DAR); cf. alb. ajër, it. aria, (ven. aiere, sard. aera, engad. ajer), prov., sp. aire, fr. air, v. sp. aer, port. ar. Sensul 2 este împrumutat din fr. A intrat în conflict cu contribuțiile neol., a căror bază este identică; astfel, aera pare să se întemeieze pe aer, dar reproduce fr. aérer etc. Nu mai menționăm numeroasele der. neol. referitoare la aviație. Der. aera, vb. (a aerisi), din fr.; aereală, s. f. (esență); aerel, s. n. (assa foetida); aeresc, adj. (aerian); aerian, adj.; aerisi, vb.; din ngr. ἀερίζω (Gáldi 138); aeriseală, s. f. (aerisire); aeronaut, s. m.; aeroplan, s. n.; aeros, adj. (aerian, vaporos). Vezi definitia »

RÓBER s. n. cele două jocuri din care se compune o partidă de bridge sau de vist. (< engl. robber) Vezi definitia »

user dintr-o comunitate virtuala, creditat cu maxim de popularitate Vezi definitia »

GÁNGSTER s. m. membru al unei bande de răufăcători, de criminali. (< fr., engl. gangster) Vezi definitia »

ALAIN-FOURNIER [alẽ-furnié] (Henri-Alain Fournier, zis ~) (1886-1916), scriitor francez. Capodopera sa, romanul poetic „Le Grand Meaulnes” (în trad. rom. „Cărarea pierdută”), îmbină realismul cu fantezia. Corespondență. Vezi definitia »