OSTRACÍSM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuție, ostracizare. – Din fr. ostracisme. Vezi definitia »

HIDROMODELÍSM s. n. tehnica realizării de modele reduse în materie de construcții navale sau de instalații hidraulice. (< fr. hydromodélisme) Vezi definitia »

DRUIDÍSM s.n. Religia druizilor. [Pron. dru-i-. / < fr. druidisme]. Vezi definitia »

ANTIDOGMATÍSM s. n. Atitudine antidogmatică. – Din fr. antidogmatisme. Vezi definitia »

HIPERINSULINÍSM s. n. creștere a hipersecreției de insulină în organism. (< fr. hyperinsulinisme) Vezi definitia »