CALOMÉL s. n. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ și vermifug. (< fr. calomel) Vezi definitia »

ACÉL², ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (când are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Var.: acéla, acéea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa. Vezi definitia »

acel semn ◊ care se pune in carti , manuale s.a pt a arata ca, acel titlu sau vuvant este optional Vezi definitia »

DUȘMĂNÉL, dușmănei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui dușman. Vezi definitia »

VERIGÉL, verigele, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu fiori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Verigă + suf. -el. Vezi definitia »