FILACTÉRĂ s. f. 1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor. 2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei. 3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente). 4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite. (< fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion) Vezi definitia »

ÎNGHIONTEÁLĂ, înghionteli, s. f. Înghiontire. [Var.: înghioldeálă s. f.] – Înghionti + suf. -eală. Vezi definitia »

OSTIÓLĂ, ostiole, s. f. (Bot.) Orificiu în țesuturile epidermice ale plantelor care permite efectuarea schimburilor de gaze dintre spațiile intercelulare din frunze sau din tulpinile verzi și atmosferă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ostiole, lat. ostiolum. Vezi definitia »

COLNÍȚĂ², colnițe, s. f. (Reg.) Deal mic, delușor. – Coliniță (rar, < colină + suf. -iță), influențat de colnic. Vezi definitia »

frânghienícă s.f. (reg.) vulpe de America. Vezi definitia »