SPIROGRAFÍE s. f. înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilației pulmonare. (< fr. spirographie) Vezi definitia »

OMOTERMÍE s.f. Scăderea treptată a temperaturii apelor oceanice de la suprafață spre fund. [Gen. -iei. / < fr. homothermie]. Vezi definitia »

NARCOTERAPÍE s.f. (Med.) Terapie prin somn; somnoterapie. [Gen. -iei. / < fr. narcothérapie, cf. gr. narke – narcotic, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

ARTICULÁȚIE s. f. 1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase. 2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax. 3. mod de a pronunța un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio) Vezi definitia »

IRIGÁȚIE s.f. Udare, alimentare cu apă (făcută de obicei printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivabile (din regiunile secetoase) în vederea măririi fertilității lor. [Gen. -iei, var. irigațiune s.f. / cf. fr. irrigation, lat. irrigatio]. Vezi definitia »