RADIOCINEMATOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic constând în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcțiune. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocinématographie]. Vezi definitia »

ZOÁIE, zoi [Pl. și soi] s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.) ~. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC] Vezi definitia »

PATOMORFOLOGÍE s.f. Anatomie patologică. [Gen. -iei. / < pato- + morfologie]. Vezi definitia »

DISLALÍE s.f. (Med.) Greutate în articularea cuvintelor. [< fr. dyslalie, cf. gr. dys – dificil, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

CITOFOTOMETRÍE s. f. fotometrie a organitelor celulare cu ajutorul microscopului totometru. (< fr. cytophotométrie) Vezi definitia »