REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie. Vezi definitia »

CLOROMETRÍE s. f. determinare a cantității de clor într-o soluție decolorantă. (< fr. chlorométrie) Vezi definitia »

ZAHAROZURÍE s.f. Prezența patologică a zahărului în urină. (din fr. zaccharosurie) Vezi definitia »

AMIELÍE s. f. absență patologică a măduvei spinării și a ganglionilor rahidieni. (< fr. amyélie) Vezi definitia »

SALPINGOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. salpingographie, cf. gr. salpinx – trompă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »