DEZORGANIZÁȚIE s. f. (Înv.) Dezorganizare. – Fr. désorganisation. Vezi definitia »

civíe (-íi), s. f. – (Banat) Osia roții unei trăsuri. Sb. čivija (DAR). Vezi definitia »

INDÚCȚIE s. f. 1. raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ◊ metodă de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. 2. concluzie prin inducție (1). 3. influență exercitată de un țesut oarecare asupra țesuturilor vecine. ◊ mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează, sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 4. producere sau influențare a unui fenomen ori proces de către stimuli, factori, enzime etc. ◊ producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio) Vezi definitia »

ZOOSPERMÍE s.f. Prezența spermatozoizilor în spermă. (din fr. zoospermie) Vezi definitia »

POLIORHIDÍE s.f. (Anat.) Existența la un individ a mai mult de două testicule. [Gen. -iei. / < fr. polyorchidie, cf. polys – numeros, orchis – testicul]. Vezi definitia »