bóbot (bóbote), s. n. – 1. Flacără, flăcăraie. – 2. Acces, pornire, atac. – Var. bobotă. Creație expresivă, cf. sl. bobotŭ „zgomot”, bobotati „a face zgomot”, ngr. βωβός „tont”, sp. bobo. – Der. bobotaie, s. f. (vîlvătaie, incendiu), format ca vîlvătaie, pălălaie; boboti, vb. (a lua foc, a se arde; a inflama). Vezi definitia »

CARGOBÓT, cargoboturi, s. n. Navă maritimă comercială destinată transportului de mărfuri la mare distanță; cargou. – Din fr. cargo-boat (< engl.). Vezi definitia »

ȘROT s. n. 1. primul produs rezultat de la măcinarea cerealelor. 2. material din resturile de semințe oleaginoase după extragerea uleiului, folosit ca furaje pentru vite. 3. carne tocată grosier care intră în compoziția unor salamuri. 4. utilaj compus dintr-un valț și mai multe site. (< germ. Schrot) Vezi definitia »

BORHÓT, borhoturi, s. n. Ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea țuicii, a berii etc. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec. Vezi definitia »

BAUDOT [bodó], Emile (1845-1903), inginer francez. Inventatorul telegrafului imprimator, care-i poartă numele. Vezi definitia »