CORIJÉNȚĂ s. f. v. corigență. Vezi definitia »

a umbla cu limba scoasă (după ceva / cineva) expr. a urmări (pe cineva) cu insistență, a-și dori (ceva) foarte mult. Vezi definitia »

nisánă, nisáne, s.f. (reg.) semn făcut din spice de grâu răsucite la vârf și așezate din distanță în distanță pe un lan, pentru a delimita postațele la secerători. Vezi definitia »

glúmă (glúme), s. f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerușinare”, sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeț, adj. (care glumește), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulație reală. Vezi definitia »

HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală. Vezi definitia »