Definita cuvantului simbolică
SIMBÓLICĂ s.f. 1. Exprimare a unor idei, a unor sentimente etc. prin simboluri; simbolistică. ♦ Ansamblul simbolurilor proprii unui popor, unei religii etc. 2. Știință care studiază și explică simbolurile; simbologie. ♦ Ramură a teologiei care studiază comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni. ♦ Teorie a simbolurilor în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale. [Gen. -cii. / < fr. symbolique, cf. germ. Symbolik].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu simbolică
heretiseálă (hiretiseálă), heretiséli (hiretiséli), s.f. (înv.) v. heretisíre. Vezi definitia »
ORTOGENÉZĂ s. f. Dezvoltare tot mai accentuată a unor caractere în generațiile care se succedă. – Din fr. orthogénèse. Vezi definitia »
HALÉNĂ s. f. (med.) aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. ◊ respirație urât mirositoare. (< fr. haleine) Vezi definitia »
variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei Vezi definitia »
CÓFĂ, cofe, s. f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Cf. bg., scr. kofa. Vezi definitia »