RĂZBÓINIC, -Ă, războinici, -ce, s. m., adj. 1. S. m. Luptător, ostaș care ia parte la un război¹. 2. Adj. Care ține de război¹, privitor la război¹, de război¹. 3. Adj. Căruia îi place lupta; bătăios. – Din sl. razbojnikŭ. Vezi definitia »

POLISILÁBIC, -Ă, polisilabici, -ce, adj. 1. (Despre cuvinte) Care este format din mai multe silabe. 2. (Despre limbi) Care are, în general, cuvinte polisilabice (1). – Din fr. polysyllabique. Vezi definitia »

pravédnic, pravédnici, adj., s.m. (înv.) (om) drept, cinstit, bun (moralicește). Vezi definitia »

PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. Vezi definitia »

ORTÓPTIC, -Ă, ortoptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei, educarea vederii stereoscopice și tratamentul dezechilibrului muscular în strabism. 2. Adj. De ortoptică (1). – Din fr. orthoptique. Vezi definitia »