URSÍT, -Ă, ursiți, -te, adj., s. f. (În credințele și basmele populare) 1. Adj. (Despre viața, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi. Vezi definitia »

RONGALÍT s. n. Substanță chimică întrebuințată ca reducător în vopsitorie și la sinteza unor medicamente. [Var.: rongalítă s. f.] – Din fr. rongalite. Vezi definitia »

REÎNVESTÍT adj. v. reînvesti. [DOOM 2] Vezi definitia »

PLUTĂRÍT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute¹); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului¹; plutărie (2). – V. plutări. Vezi definitia »

LATERÍT, lateríte, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite. Vezi definitia »