STERÍL, -Ă, sterili, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe; sterp. ♦ (Despre pământ) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot crește (în bune condiții) plante. ◊ Pământ steril (și substantivat, n.) = partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu duce la nimic, care nu dă nici un rezultat; care este fără folos, zadarnic; infructuos, sterp. 3. (Care a fost) sterilizat sau dezinfectat. – Din fr. stérile, lat. sterilis. Vezi definitia »

URACÍL s. n. Pirimidină (C₄H₄N₂O₂) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină, și timină. (terminolog. științif., pref. ur(o)¹- + acetic + suf. -il (= substanță referitoare la); cf. engl. uracil) [MW] Vezi definitia »

VACCINOSTÍL s. n. lanțetă pentru vaccinări. (< fr. vaccinostyle) Vezi definitia »

ALTERÁBIL, -Ă, alterabili, -e, adj. Care se alterează (1) ușor. – După fr. altérable. Vezi definitia »

INAUDÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate auzi sau se aude greu. [Pron. -a-u-. / cf. fr. inaudible]. Vezi definitia »