țúndră (-re), s. f. – 1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. țoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu același sens și fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. țandără. Vezi definitia »

PARAFIMÓZĂ s. f. complicație a unei fimoze în care inelul prepuțial strangulează glandul la bază. (< germ. Paraphimose) Vezi definitia »

ZIMOLÍZĂ s.f. Descompunere a substanțelor sub acțiunea enzimelor. (din fr. zymolyse) Vezi definitia »

SCOFÂLCITÚRĂ, scofâlcituri, s. f. 1. Adâncitură, cută formată pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne. 2. Văgăună; făgaș. – Scofâlci + suf. -tură. Vezi definitia »

ȘTEMPĂRÍȚĂ, ștempărițe, s. f. (Reg.) Soția ștemparului. – Ștempar + suf. -iță. Vezi definitia »