SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica. Vezi definitia »

SPARCHÉTĂ s. f. v. sparcetă. Vezi definitia »

CONIÓZĂ s.f. Boală produsă de pătrunderea și fixarea în organism a pulberilor. [< fr. coniose, cf. gr. konis – praf]. Vezi definitia »

BRODÉZĂ, brodeze, s. f. Femeie specializată în coaserea broderiilor. – Din fr. brodeuse. Vezi definitia »

scârciumitúră, scârciumitúri, s.f. (reg.) zbatere, zvârcolire (de durere). Vezi definitia »