CARBURÁȚIE, carburații, s. f. Proces de amestecare a combustibilului lichid cu aerul în carburator ♦ Cameră de carburație = parte a carburatorului în care se face carburația. – Din fr. carburation. Vezi definitia »

EPURÁȚIE, epurații, s. f. Epurare. – Din fr. épuration. Vezi definitia »

INDÚCȚIE, inducții, s. f. 1. Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită. ◊ Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil. Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență¹ (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. – Din fr. induction, lat. inductio. Vezi definitia »

METRORAGÍE s. f. hemoragie uterină în afara menstruației. (< fr. métrorragie) Vezi definitia »

MODERÁȚIE s. f. însușirea de a fi moderat; cumpătare. (< fr. modération, lat. moderatio, it. moderazione) Vezi definitia »