CHINOLOGÍE ({s} gr. kynos „cîine” + logos „studiu”) s. f. Ramură a zootehniei avînd ca obiect creșterea, îngrijirea și dresajul cîinilor, precum și ameliorarea raselor lor; canicultură. Vezi definitia »

instrúcție, s. f. sg. (intl.) bătaie încasată la secția de poliție. Vezi definitia »

BEJÉNIE s. f. v. băjenie. Vezi definitia »

KALIURÍE s.f. Prezența potasiului în urină. (din fr. kaliurie) Vezi definitia »

OMOTETÍE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie) Vezi definitia »