Definita cuvantului oficia
OFICIÁ, oficiez, vb. I. Tranz. A face o slujbă bisericească; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [Pr.: -ci-a] – Din fr. officier.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oficia
ULTRAGIÁ vb. I. tr. A insulta (un reprezentant al autorității) în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) a ataca, a jigni, a ofensa. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. outrager]. Vezi definitia »
CATANIA, oraș în S Italiei (Sicilia), la poalele Etnei, port la M. Ionică; 550 mii loc. (1987, cu suburbiile). Aeroport. Piață agricolă, ind. constr. de mașini agricole, chimică, textilă, piel., ciment, alim. Universitate (1434). Vestigii romane, clădiri baroce. Muzee. Institut de vulcanologie. Fundat de greci în 729 î. Hr., cucerit de romani (263 î. Hr.), sarazini (902) și normanzi (1090). Vezi definitia »
a-l apuca ploaia expr. (intl.) a fi surprins de poliție în flagrant foarte delict Vezi definitia »
CRIPTOGRAFIÁ vb. I. tr. A transpune un text după regulile criptografiei (1). [Pron. -fi-a. / < fr. cryptographier]. Vezi definitia »
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier. Vezi definitia »