LEGÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Continuu, susținând sunetul unei note până ce se atacă nota următoare. [< it. legato]. Vezi definitia »

BASUTO ({i}) subst. invar. Populație africană negridă din familia de limbi bantu, care locuiește în Lesotho și în unele regiuni ale Republicii Africa de Sud. Vezi definitia »

MARTELLÁTO adv. (muz.; la instrumentele cu arcuș) sacadat, energic, cu arcușul smucit. (< it. martellato) Vezi definitia »

VÉTO s.n. 1. (Ant.) Drept pe care îl aveau tribunii plebei în Roma antică de a se opune hotărârilor senatului, folosind formula veto. 2. Drept excepțional pe care îl are cineva de a se opune unei hotărâri folosind această formulă. [< lat. veto – mă opun]. Vezi definitia »

BRONTO-, -BRÓNTĂ elem. „tunet, trăsnet”, „înfricoșător”. (< fr., germ. bronto-, germ. -bronte, cf. gr. bronte) Vezi definitia »