TRIUNGHIULÁR, -Ă, triunghiulari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care este în formă de triunghi. 2. Adj., s. n. (Competiție sportivă) la care participă reprezentanți a trei țări sau a trei echipe. [Pr.: tri-un-] – Din triunghi (după lat. triangularis). Vezi definitia »

vulgar de cartier=testicole mari Vezi definitia »

COROLÁR², -Ă, corolari, -e, adj. (Bot.) Al corolei. – Din fr. corollaire. Vezi definitia »

comisár (comisári), s. m. – Ofițer de poliție. – Mr. cumisar. Lat. commissarius (sec. XVII) și modern din fr. commissaire (din rus. komisar, după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în rom. mai înainte ca în rusă). Forma mr., din it. commessario, prin intermediul ngr. ϰουμεσάρις. – Der. comișer, s. m. (agent, polițist), cuvînt rar; comisariat, s. n. (secție de poliției condusă de un comisar). Vezi definitia »

CELULÁR, -Ă, celulari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ◊ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În telecomunicații; în sintagma) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie-recepție de mică putere, emițătoare-receptoare de tip releu, fiecare acoperind o celulă (7), și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor. Telefon celular = aparat de emisie-recepție, folosit în telefonia celulară; telefon mobil. II. S. n. Telefon celular, telefon mobil. Nu uita să-ți iei celularul. – Din fr. cellulaire (I 1, 2), engl. cellular [telephone] (I 3, II). Vezi definitia »