a cânta la flautul cu gușă/ la taragot expr. a practica felația. Vezi definitia »

BISÉRICĂ, biserici, s. f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult (creștin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocăi; b) p. ext. a îmbătrâni. A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) fi corect, cinstit. Câți iepuri la biserică = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanța cuvenită convențiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea creștinilor care țin de același cult. Biserica ortodoxă. – Lat. basilica. Vezi definitia »

FILIÉRĂ s. f. 1. dispozitiv pentru tăierea filetelor (1) sau pentru trefilarea sârmei. 2. piesă prevăzută cu găuri foarte mici care servește la filarea mătăsii artificiale; duză (3). 3. orificiu prin care o omidă sau un păianjen secretă firul de mătase. 4. (fig.) drum, cale, fir, mijlocire. ◊ succesiune a gradelor într-o carieră. (< fr. filière) Vezi definitia »

FRĂGULÍȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (Pop.) Frăguță. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fragă + suf. -uliță. Vezi definitia »

țárină (-ni), s. f. – Cîmp, ogor, arătură. Sb. carina „vamă” și „cîmp”. Sensul inițial este cel de „dare”, de la car „împărat”. Trecerea semantică se bazează pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. în rom. poarta țarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cîmpul său, și care era păzită de obicei de un slujbaș numit jitar. Cf. Tiktin și Densusianu, GS, I, 352; legătura cu bg. celina (cf. țelină), propusă de Conev 68, nu este posibilă. Rut. caryna, rus. carina, par să fie sl., în contradicție cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; și Vasmer, III, 282. Vezi definitia »