HÚMERUS s. n. 1. osul brațului de la umăr până la cot. 2. osul părții proximale a membrului toracic la animalele tetrapode. (< fr. humérus, lat. humerus) Vezi definitia »

SÍNUS¹, sinusuri, s. n. 1. Cavitate neregulată situată în grosimea unui os cranian. 2. Porțiune dilatată pe traiectul venelor, al arterelor sau al vaselor limfatice. – Din fr., lat. sinus. Vezi definitia »

ASUASU DE SUS, com. în jud. Maramureș; 1.920 loc. (1991). Vezi definitia »

ELECTROTÓNUS s. n. Modificare a excitabilității unui țesut viu (nerv sau mușchi) în cursul trecerii prin țesutul respectiv a unui curent electric continuu. – Din fr. électrotonus. Vezi definitia »

RÉBUS s. n. 1. gen enigmistic în care, prin citirea directă a imaginilor din prezentare, se obține, cu ajutorul ligamentării cuvintelor rezultate, un fragment logic, o propoziție sau o frază. 2. (fig.) vorbire, scriere obscură; enigmă; șaradă. (< fr. rébus, germ. Rebus) Vezi definitia »