CONSTELÁȚIE, constelații, s. f. Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio. Vezi definitia »

OMATIDÍE s. f. fiecare element vizual care intră în alcătuirea ochilor compuși ai insectelor. (< fr. ommatidie) Vezi definitia »

STROBILÁȚIE s. f. înmulțire asexuată în meduze, pornind de la strobil, sau la tenie, pornind de la scolex. (< fr. strobilation) Vezi definitia »

VERMICULÁȚIE s.f. (Geol.) Microrelief cu aspect de șănțulețe sinuoase, vermiforme, create prin acțiunea apei sau a vântului asupra unor roci. [Gen. -iei. / < fr. vermiculation]. Vezi definitia »

íie (-íi), s. f. – Bluză țărănească, un fel de cămașă din pînză de in, cu pieptul brodat în șiruri colorate. – Var. ie. Lat. lῑnea „de pînză” (Cipariu, Gram., 90; Densusianu, Hlr., 158; Pușcariu 774; REW 5064; DAR), cf. alb. ljinë (Philippide, II, 644), sard. lindza (Wagner 109), fr. linge. Vezi definitia »