HIPOMANȚÍE s. f. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din fr. hippomancie. Vezi definitia »

STEREOTOPOGRAFÍE s. f. tehnică a întocmirii hărților topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor la scări mici. (< fr. stéréotopographie) Vezi definitia »

VICTIMOLOGÍE s. f. 1. studiu (psihiatric) al victimelor. 2. curent în criminologie care își propune să studieze rolul victimei în geneza și producerea infracțiunii. (< fr. victimologie, germ. Viktimologie) Vezi definitia »

ACATALEPSÍE, acatalepsii, s. f. 1. Deficiență a intelectului. 2. Nesiguranță în punerea unui diagnostic la un bolnav. – Din fr. acatalepsie. Vezi definitia »

BRAHILOGÍE s. f. elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; brevilocvență. (< fr. brachylogie) Vezi definitia »