MÁGNO s. n. Aliaj de nichel și mangan, folosit în electrotehnică. – Din germ. Magno. Vezi definitia »

STENO-, -STENÓZĂ elem. „strâmt, limitat”, „îngustare”; „stenografie”. (< fr. sténo-, -sténose, cf. gr. stenos, stenosis) Vezi definitia »

MONO² adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono. Vezi definitia »

CONCERTÍNO s.n. Concert instrumental de mici proporții, alcătuit de obicei dintr-o singură parte. ♦ Grup de instrumente solistice în concerto grosso. [< it. concertino]. Vezi definitia »

GALVÁNO s. n. clișeu tipografic obținut prin galvanoplastie. (< fr. galvano) Vezi definitia »