FLEȘCĂIÁLĂ, fleșcăieli, s. f. Fleașcă. [Pr.: -că-ia-] – Fleșcăi + suf. -eală. Vezi definitia »

VOCÁLĂ s. f. sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă reprezentând un asemenea sunet. (< lat. vocalis, germ. Vokal) Vezi definitia »

povelíșcă, povelíști, s.f. (reg.) vas în care curge mustul, cînd se storc strugurii. Vezi definitia »

TRIBOTÉHNICĂ s. f. prelungire a vieții unui motor prin sistemul de ungere. (< tribo- + tehnică) Vezi definitia »

xilogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri Vezi definitia »