PRÁXIS s.n. (Fil.) Termen folosit uneori pentru a desemna categoria filozofică a practicii social-istorice; practică. [< gr. praxis – acțiune]. Vezi definitia »

AXIOPOLIS, cetate romană, apoi romano-bizantină în Dobrogea. Important centru militar romano-bizantin în Dunăre; din sec 6 a devenit reședință episcopală. Ruinele au fost identificate pe platoul de formă triunghiulară de pe malul drept al Dunării, în dreptul ostrovului Hinong. Azi Cernavodă. Vezi definitia »

submís, -ă, adj. (înv. și reg.) supus, stăpânit, aservit, înfeudat, înrobit, subjugat, subordonat. Vezi definitia »

NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Ne- + scris. Vezi definitia »

abís s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos) Vezi definitia »