VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascuțit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui. Vezi definitia »

ubicuitar, ă smf, a [At: DN⁴ / Pl: ~i, ~e / E: fr ubiquitaire] 1-2 Ubicvist (2-3). Vezi definitia »

witherít [th pron. t] (wi-the-rit) s. n. Vezi definitia »

KIESERÍT [CHI-ZE-] s. n. sulfat hidratat natural de magneziu, din care se prepară sarea amară. (< germ. Kieserit, fr. kiesérite) Vezi definitia »

GRANÍT s. n. rocă magmatică intruzivă, compactă, foarte dură, din șisturi cristaline de feldspat, cuarț și mică, pentru pavaje, ca material de construcții etc. (< fr. granit) Vezi definitia »