Definita cuvantului autoizotermă
AUTOIZOTÉRMĂ, autoizoterme, s. f. Automobil care are o caroserie de tip dubă, separată de cabină și care este prevăzută cu izolație termică a pereților, dar fără agregat frigorific, fiind folosit pentru transportul mărfurilor perisabile, pe distanțe scurte. (din pref. auto- + izotermă)

Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu autoizotermă
CIFÓZĂ s.f. Încovoiere înapoi a coloanei vertebrale; gheb, cocoașă. [< fr. cyphose, cf. gr. kyphosis – curbură]. Vezi definitia »
DÁLĂ s. f. placă de formă geometrică regulată, din piatră, marmură, beton etc., folosită la pardoseli, pavaje sau la căptușirea zidurilor. (< fr. dalle) Vezi definitia »
mútră (mútre), s. f.1. Față, mină, chip. – 2. Strîmbătură, grimasă, schimonoseală. – 3. Fasoane, nazuri. – Mr. mutră. Ngr. μοῦτρον (Tiktin; Gáldi 212), cf. bg. mutra, sl. motriti (a privi) › mr. mutrescu, megl. măntres, mutriri (a privi). – Der. mutros, adj. (năzuros). Vezi definitia »
sămînță (semínțe), s. f.1. Organ de reproducere la plante. – 2. Sîmbure. – 3. Semen. – 4. Rasă, generație. – 5. Origine, cauză. – 6. Fleac, cantitate minimă. – Mr., megl. simință, istr. sămințe. Lat. *sementia (Pușcariu 1608; REW 7804; Iordan, Dift., 108), cf. it. semenza, prov., cat. semença, fr. semence. Are și pl. sămînțuri, cu valoare colectivă. – Der. semincer, s. m. (copac salvat de la tăiere, pentru reproducere; știulete de porumb ținut pentru sămînță); seminție, s. f. (rasă, castă, generație); însămînța, vb. (a semăna). Din rom. provine mag. szémuncia (Edelspacher 22). Vezi definitia »
USTURĂTÚRĂ, usturături, s. f. Usturime. – Ustura + suf. -ătură. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z