clucér (clucéri), s. m. – În vechea organizare, dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești; era în același timp intendent general al armatei și membru al sfatului sau divanului. Începînd din 1738, titlul său a fost numai onorific. – Clucer de arie, intendent care aproviziona cu nutreț. – Clucer de pivniță, intendent care asigura rezervele de băutură ale armatei. – Clucer de jigniță, intendent care asigura rezervele de hrană ale armatei. – Var. (înv.) cliuc(e)ar. Sl. ključarĭ (Mikoosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 64), cf. cliuci. Este dublet de la colcer, s. m. (Trans., persoană care, la nunțile populare, se ocupă cu aprovizionarea cu alimente și băuturi), din același cuvînt sl., dar prin intermediul pronunțării mag. kolcsar (Drăganu, Dacor., V, 364-6; DAR). – Der. clucereasă, s. f. (soția clucerului); clucerie, s. f. (ocupație de clucer); colceri, vb. (a găti mîncarea la cazan); colceriță, s. f. (femei care prepară mîncarea la cazan). Din rom. provine ngr. ϰλοτσάρις (Meyer, Neugr. St., II, 75). Nu este clară proveniența din țig. sp. clichi „cheie” (Besses 51), care pare mai curînd der. din bg. ključ „cheie.” Vezi definitia »

CRÁTER, cratere, s. n. 1. Deschizătură în formă de pâlnie la un vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului. ◊ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. și: cratér] – Din fr. cratère. Vezi definitia »

FRIGORIFÉR adj.n. (Despre un sistem tehnic) Care produce și menține frigul. // s.n. Construcție cu instalații pentru producerea frigului artificial. [< fr. frigorifère, cf. lat. frigus – frig, ferre – a purta]. Vezi definitia »

CLÍPER¹ s.n. 1. Navă de comerț cu vele, cu viteză mare, pentru curse lungi, folosită mai ales în ultima jumătate a sec. XIX. ♦ Barcă de sport cu o formă specială care îi dă suplețe la manevre. 2. Avion de cursă lungă, folosit la transportul rapid de oameni și de materiale. [Pl. -re. / < engl., fr. clipper]. Vezi definitia »

SÚPER² adj. (bot.; despre ovar) situat deasupra învelișurilor florale. (< fr. supère) Vezi definitia »