ZÉRO, zeróuri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro. Vezi definitia »

ȘEVRÓ, șevrouri, s. n. Piele moale și subțire (prelucrată din piele de capră, de oaie etc.) din care se confecționează încălțăminte, mănuși, genți etc. [Var.: șevróu s. n.] – Din fr. chevreau. Vezi definitia »

URO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „coadă”. [< fr., it. uro-, cf. gr. oura]. Vezi definitia »

CRUZEÍRO s.m. Unitate monetară în Brazilia. [Pl. -os. / < fr., port. cruzeiro]. Vezi definitia »

PIRO- Element prim de compunere savantă având semnificația „(de) foc”, „(prin) căldură”. [Var. pir-. / < fr. pyro-, it. piro-, cf. gr. pyr, pyros – foc]. Vezi definitia »