Definita cuvantului sfanț
SFÁNȚ, sfanți, s. m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. XIX; sorcovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfánțih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfanț
văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe Vezi definitia »
păcătúț, păcătúțe, s.n. (înv.) păcat mai puțin grav; păcățel. Vezi definitia »
MALADÉȚ, maladeți, s. m. (Rusism) Flăcău, tânăr, voinic. – Rus. molodec. Vezi definitia »
CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz. Vezi definitia »
sărmănúț, sărmănúță, sărmănúți, sărmănúțe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit. Vezi definitia »