Definita cuvantului sfanț
SFÁNȚ, sfanți, s. m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. XIX; sorcovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfánțih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfanț
BIZANȚ v. Imperiul Bizantin Vezi definitia »
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ (‹ baltă) adj., subst. 1. Adj. Din regiunea bălților. 2. S. n. art. Vînt local, cald și umed, care suflă din primăvară pînă în toamnă dinspre S (mai ales în SE țării) în reg. bălților Dunării. 3. S. m. Rasă primitivă locală de porci, pe cale de dispariție, din lunca inundabilă a Dunării. Vezi definitia »
ȘORICÚȚ, șoricuți, s. m. Șoricel. [Var.: șorecúț s. m.] – Șoarec + suf. -uț. Vezi definitia »
hârgáț, hârgáți, s.m. (reg., înv.) acaț, salcâm, mălin. Vezi definitia »
polmonúț s.n. (reg.) suport de fier sau de piatră care se pune sub lemnele care ard pe vatră. Vezi definitia »