BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță. Vezi definitia »

ARHITECTÓNICĂ s. f. Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Germ. Architectonik (< gr.). Vezi definitia »

ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică. Vezi definitia »

ESTAVÉLĂ s.f. (Geol.) Orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. [< fr. estavelle]. Vezi definitia »

EFETONÍNĂ s. f. Efedrină sintetică, cu aceleași utilizări ca și cea naturală. – Din fr. éphétonine. Vezi definitia »