Definita cuvantului stabulație
STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stabulație
PANTOGRAFÍE s.f. 1. Reproducere mecanică cu ajutorul pantografului (1). 2. Procedeu de tipar cu forme a căror suprafață activă, mai înaltă decât suprafața neutră, este unsă cu o cerneală vâscoasă; tipar înalt. [Gen. -iei. / < fr. pantographie]. Vezi definitia »
AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Blestem, anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; de fel. [Var.: afurisánie s. f.] – Din afurisi + suf. -enie (după v. sl. zaklin, -anie). Vezi definitia »
ANTROPOLATRÍE s. f. 1. adorație a omului deificat. 2. cult al lui Dumnezeu conceput în formă omenească. (< fr. anthropolâtrie) Vezi definitia »
TROFÍE s.f. Trofism. // -trofie Element secund de compunere savantă cu semnificația „nutriție”, „stare de nutrire”, „creștere”. [Gen. -iei. / cf. fr. trophie, it. trofia]. Vezi definitia »
măzănáie, măzăníi, s.f. (reg.) umflătură pe trunchiul copacilor; lemn cu noduri mari; tumoare. Vezi definitia »