ELECTROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. [< fr. électro-acoustique]. Vezi definitia »

TUȘÍCĂ, tușici, s. f. (Pop. și fam.) Mătușica. – Din [mă]tușică. Vezi definitia »

pogoneáscă adj. f. (reg.; în sintagma) prăjină pogonească = unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol (6 prăjini pătrate). Vezi definitia »

BLUÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Mică operă literară fără pretenții. 2. (Muz.) Bagatelă. [Pron. blu-e-. / < fr. bluette]. Vezi definitia »

SINCRÁZĂ s.f. v. sincreză. Vezi definitia »