a umbla cu jumătăți de măsură expr. a fi nehotărât, a nu fi ferm; a nu duce un lucru până la capăt. Vezi definitia »

paláșcă (pălắști), s. f. – 1. Corn de praf de pușcă. – 2. Cartușieră. – 3. Tașcă, geantă incrustată. – Var. păleașcă. Mr., megl. pălașcă. Mag. palaszk (Gáldi, Dict., 149) sau tc. palaska (Tiktin), cuvinte care duc la sl. ploskva › ploscă, cf. ngr. παλάσϰα, bg. palaska, sb., cr. palačka. Vezi definitia »

părăúșă s.f. (reg.) numele unei plante. Vezi definitia »

BĂIEȚÍCĂ s. m. (Reg.; la voc.) Diminutiv al lui băiat. – Băiat + suf. -ică. Vezi definitia »

gidogínă s.f. (reg.) vâlcea strâmtă. Vezi definitia »