covátă (covéți), s. f. – 1. Albie, recipient unde se frămîntă aluatul. – 2. Ladă unde curge făina măcinată la moară. – 2. Glisieră, culisă la ferăstrăul mecanic. – Mr. cuvată, guvată. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë. – Der. covăți, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concavă); covătos, adj. (concav); covățitură, s. f. (umflătură); covătar, s. m. (dulgher care face coveți). Vezi definitia »

VINEGRETĂ² s. f. vinograd. (< fr. vinaigrette) Vezi definitia »

MAȘINÚȚĂ, mașinuțe, s. f. Diminutiv al lui mașină; automobil mic. – Mașină + suf. -uță. Vezi definitia »

SPOROCÓRĂ adj., s. f. (plantă) la care diseminarea se face prin spori. (< fr. sporochore) Vezi definitia »

TETRÁDĂ s. f. 1. grupare de patru entități; tetralogie (3). 2. (biol.) grup de patru elemente cromozomiale în timpul meiozei; grupare pătată de microorganisme, rezultată din diviziunea în două planuri a unor coci. 3. (poligr.) format din patru coli. (< fr. tétrade) Vezi definitia »