răstós, -oásă, răstóși, -oáse, adj. (reg.) 1. pântecos, cu burta mare. 2. bolnav de splină. Vezi definitia »

VICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. defectuos. ♦ (log.) cerc ~ = eroare de logică în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ◊ (fig.) depravat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziții etc.) cu vicii de formă sau de fond. (< fr. vicieux, it. vitioso) Vezi definitia »

MAJESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos. Vezi definitia »

PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. Vezi definitia »

MÉLOS s. n. 1. Melodie, cântec; p. ext. muzică. 2. Aspectul cantabil, melodic al muzicii. – Din ngr. mélos. Vezi definitia »