DIORÍT, diorite, s. n. Rocă eruptivă grăunțoasă, cenușie, folosită ca piatră de construcție, la pavaje etc. [Pr.: di-o-] – Din fr. diorite. Vezi definitia »

ÎNCINCÍT, -Ă, încinciți, -te, adj. Înmulțit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare; cvintuplu. – V. încinci. Vezi definitia »

turcomerít, turcomerítă, turcomeríți, turcomeríte, adj. (înv.) 1. care este partizan al turcilor, admirator al acestora. 2. arbitrar, despotic. Vezi definitia »

MORMĂÍT¹, mormăituri, s. n. Faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, p. ext., alte animale. ♦ Rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire). – V. mormăi. Vezi definitia »

NOROCÍT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci. Vezi definitia »