ECOSISTÉM, ecosisteme, s. n. Ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici. – Din fr. écosystème. Vezi definitia »

SUPRÉM, -Ă, supremi, -e, adj. Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai înalt. – După fr. suprême, lat. supremus. Vezi definitia »

FLOÉM s.n. (Bot.) Strat de celule ale fasciculului fibrovascular, care conduc substanțele organice asimilate liber. [Pron. flo-em. / < fr. phloème, cf. gr. phloios – scoarță]. Vezi definitia »

ȘLEM s. n. 1. (tarot, bridge etc.) reunire a tututor levatelor dintr-un campionat. 2. marele ~ = situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis. (< fr. chelem, germ. Schlemm) Vezi definitia »

MORFONÉM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr. morphonème]. Vezi definitia »