PÉNĂ, pene, s. f. (Înv.) Pedeapsă. – Din lat. poena, fr. peine. Vezi definitia »

CORNÍȘĂ s. f. 1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. 2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ◊ acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. (< fr. corniche) Vezi definitia »

RATIÉRĂ s.f. Dispozitiv la războiul mecanic de țesut, care ridică și coboară ițele. [Pron. -ti-e-. / < fr. ratière]. Vezi definitia »

NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Ne- + socotință. Vezi definitia »

GARNÉTĂ s. f. mașină de destrămat deșeurile de lână cardată. (< engl. garnett) Vezi definitia »