OBSTINÁȚIE s.f. (Liv.) Încăpățânare, îndârjire, îndărătnicie. [Gen. -iei, var. obstinațiune s.f. / < fr. obstination, cf. lat. obstinatio]. Vezi definitia »

TRICOMANÍE s. f. tic, în unele nevroze, constând în trecerea repetată a mâinii prin păr sau prin barbă. (< fr. trichomanie) Vezi definitia »

AGRAFÍE s. f. afecțiune patologică manifestată prin pierderea capacității de redare a ideilor prin scris. (< fr. agraphie) Vezi definitia »

ELECTROCHIRURGÍE s. f. Chirurgie bazată pe folosirea curenților electrici. – Din fr. électrochirurgie. Vezi definitia »

CLIMATOLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studierea climei de pe glob și cu importanța ei pentru viața organică. – Din fr. climatologie. Vezi definitia »